În centrul câmpului sigilar se găseşte un scut albastru, încărcat cu două săbii de aur încrucişate cu vârful în jos. Scutul este timbrat de o acvilă de aur cruciată cu cioc roşu. Tenanţii (susţinătorii) scutului sunt doi lei din acelaşi metal, cu limba şi ghearele roşii.

Deviza plasată pe o eşarfă de culoare roşie, scrisă cu alb, cuprinde cuvintele

Scutul cu fond albastru evocă cerul senin şi aspiraţia universală spre libertate. Forma scutului aminteşte de pavezele utilizate de luptătorii din gărzile domneşti medievale (trabanţi).

Cele două săbii încrucişate pun în evidenţă atributele de protecţie şi pază ale instituţiei. Poziţia lor, cu vârful în jos, subliniază faptul că Serviciul de Protecţie şi Pază are atribuţii defensive în domeniul siguranţei naţionale.

Acvila cruciată, elementul central din stema României, aminteşte de originea latină a poporului român, fiind preluată din patrimoniul spiritual românesc.

Crucea pe care acvila o poartă în cioc atestă faptul că suntem creştini, iar forma „crucii mântuirii” evocă capacitatea de jertfă a militarilor noştri.

Cei doi lei semnifică puterea, vigilenţa, generozitatea şi nobleţea. Leii tenanţi sunt un element heraldic prezent în sigiliul lui Mihai Viteazul, simbolizând unitatea naţională încă din sec. XVII.

Deviza completează mesajul compoziţiei, subliniind esenţa profesiunii noastre: credinţa şi fidelitatea faţă de instituţiile fundamentale ale statului român.